privind protecţia copilului aflat în dificultate

(actualizată pana la data de 20 ianuarie 2004)

CAP. 1

Dispoziţii generale

(2) Prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit varsta de 18 ani şi nu are capacitatea deplina de exerciţiu.

(2) Orice copil care, temporar sau definitiv, este lipsit de mediul sau familial sau care, în propriul sau interes superior, nu poate fi lăsat în acest mediu, are dreptul la protecţie şi la un ajutor special din partea colectivităţii locale.

(3) Statul garantează protejarea copilului impotriva oricăror forme de violenta, inclusiv sexuală, vătămare ori abuz fizic sau mintal, de abandon sau neglijenţa, de rele tratamente sau de exploatare, în timpul cat se afla în îngrijirea părinţilor ori a unuia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricărei alte persoane.

(4) Statul sprijină colectivitatea locală din care face parte copilul, în îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin pentru protecţia copilului aflat în dificultate.

(2) În vederea exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. (1), în subordinea consiliului judeţean, respectiv al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se organizează şi funcţionează comisia pentru protecţia copilului, denumita în continuare comisie, şi serviciul public specializat pentru protecţia copilului, denumit în continuare serviciu public specializat.

(2) Comisia coordonează activitatea autorităţilor administraţiei publice locale din unităţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul judeţului, în domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului.

(2) Serviciul public specializat propune comisiei măsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea acestora.

(3) Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfăşoară activităţi în domeniul autorităţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public judeţean specializat în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin.

(4) Activitatea serviciului public specializat este coordonata de secretarul consiliului judeţean, respectiv de secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti.

CAP. 2

Măsuri privind protecţia copilului aflat în dificultate

a) încredinţarea copilului unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat;

b) încredinţarea copilului în vederea adopţiei;

c) încredinţarea provizorie a copilului către serviciul public specializat;

d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoana;

e) plasamentul copilului la serviciul public specializat sau la un organism privat autorizat;

f) plasamentul copilului în regim de urgenta;

g) plasamentul copilului într-o familie asistată.

(2) În alegerea uneia dintre aceste măsuri trebuie sa se ţină seama, în mod corespunzător, de necesitatea unei continuitati rationale în educarea copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală sau lingvistica.

(3) Se va asigura copilului capabil de discernământ dreptul de a exprima liber opinia sa asupra măsurilor de protecţie prevăzute la alin. (1).

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) comisia poate hotărî încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta şi care prezintă condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.

(3) Serviciul public specializat este obligat sa evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredinţării copilului rudelor sale pana la gradul al patrulea inclusiv, prezentând comisiei rapoarte şi propuneri în acest sens.

(2) În acest caz, măsura încredinţării durează pana în momentul în care copilul poate fi încredinţat unei familii sau unei persoane corespunzătoare ori pana la încredinţarea acestuia în vederea adopţiei.

(2) Pe durata încredinţării, domiciliul copilului este la persoanele cărora le-a fost încredinţat.

(3) Educaţia şcolară a copilului nu poate fi schimbată decât în interesul acestuia, avându-se în vedere prevederile art. 7 alin. (2) şi (3), cu aprobarea comisiei. Credinţa religioasă în care a fost educat copilul nu se poate schimba decât în cazuri excepţionale, cu aprobarea specială a comisiei.

(4) Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredinţat ori încuviinţarea încheierii acestor acte se face de către comisie, în condiţiile legii.

(5) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercita de comisie, care îl poate delega serviciului public specializat sau persoanei ori organismului privat autorizat, căruia copilul i-a fost încredinţat. În acest scop, în termen de 15 zile de la data încredinţării, se procedează la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat, cu aprobarea comisiei, va putea instraina bunurile copilului numai dacă actul răspunde unor nevoi sau prezintă un folos neîndoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate în urma vânzării bunurilor copilului, precum şi veniturile aduse de acestea vor fi depuse în cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat, şi nu vor putea fi ridicate decât cu acordul comisiei.

(6) Comisia va analiza, cel puţin o data pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La încetarea măsurii de încredinţare, comisia va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza căruia va hotărî descărcarea de gestiune.

(2) Dacă nu exista persoane sau familii corespunzătoare la care copilul sa poată fi dat în plasament, comisia poate hotărî plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat.

(2) Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sunt obligate sa îi asigure acestuia ingrijirile şi condiţiile necesare dezvoltării sale armonioase. Acordul părinţilor pentru efectuarea actelor obişnuite, necesare îndeplinirii acestei obligaţii sau inlaturarii oricărei situaţii urgente care ar putea pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în plasament.

(3) Părinţii au dreptul sa menţină un contact permanent şi nemijlocit cu copilul, pe toată durata plasamentului. Ei au dreptul sa viziteze copilul, în condiţiile legii, precum şi dreptul sa corespondeze cu acesta. Părinţii pot sa viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat în plasament, numai cu acordul acestora şi în prezenta reprezentanţilor serviciului public specializat. În lipsa acestui acord, sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 lit. e).

(2) Plasamentul copilului în regim de urgenta se poate face, în condiţiile prevăzute la alin. (1), şi în cazul în care copilul este găsit lipsit de supraveghere sau este părăsit de părinţi.

(3) Cei care constata existenta unor situaţii care sa impună plasamentul copilului în regim de urgenta sunt obligaţi sa sesizeze de îndată serviciul public specializat în a cărui raza teritorială se afla copilul, pentru stabilirea acestei măsuri. Organele de poliţie sunt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicării acestei măsuri.

(4) În cazul plasamentului copilului în regim de urgenta, serviciul public specializat care a luat aceasta măsura, va sesiza comisia în vederea încredinţării acestuia, în condiţiile legii, sau menţinerii măsurii plasamentului, pana la identificarea părinţilor copilului. Comisia se pronunţa în cel mult 15 zile de la plasamentul copilului în regim de urgenta. O data cu hotărârea de încredinţare, comisia va sesiza instanta judecătorească competenta, pentru decăderea părinţilor sau, după caz, a unuia dintre aceştia din drepturile părinteşti.

(5) Pe durata plasamentului în regim de urgenta şi a încredinţării copilului în condiţiile prezentului articol se suspenda exerciţiul drepturilor pe care le au părinţii fata de copil.

(2) Pentru asigurarea mediului familial corespunzător, serviciul public specializat este obligat:

a) sa identifice familii sau persoane cărora sa le poată fi încredinţat sau dat în plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia pana la gradul al patrulea inclusiv;

b) sa determine opinia copilului capabil de discernământ cu privire la familia sau la persoana propusă pentru a-l primi în încredinţare sau în plasament şi sa o aducă la cunostinta comisiei;

c) sa asigure asistenta şi sprijin acelei familii sau persoane atât înainte, cat şi după încredinţarea sau plasamentul copilului;

d) sa ofere asistenta şi sprijin părinţilor copilului, pentru a pregati revenirea acestuia în mediul sau familial;

e) sa asigure spaţii special amenajate în cadrul sau în afară centrelor de plasament şi mijloacele necesare pentru contactul personal şi nemijlocit al copilului cu părinţii săi, dacă este cazul, potrivit regulamentelor;

f) sa supravegheze familiile şi persoanele cărora le-a fost încredinţat sau dat în plasament un copil, pe toată durata acestei măsuri, precum şi pe părinţii copilului, după revenirea acestuia în mediul sau familial;

g) sa prezinte rapoarte şi propuneri comisiei cu privire la aspectele sus-menţionate, trimestrial sau la cererea acesteia.

a) sa verifice şi sa reevalueze, cel puţin o data la 3 luni, împrejurările legate de încredinţarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor şi propunerilor prezentate de serviciul public specializat sau, după caz, de organismul privat autorizat;

b) sa revoce sau sa înlocuiască măsura stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

c) sa încredinţeze sau sa dea în plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat sau unui organism privat autorizat, dacă interesul superior al copilului o impune;

d) sa sesizeze instanta competenta, dacă împrejurările care au determinat decăderea părinţilor copilului din drepturile părinteşti au încetat sa existe;

e) sa supună pe părinţii copilului unei perioade de proba de minimum 3 luni, în cazul revenirii acestuia în mediul sau familial, perioada în care aceştia sa fie supravegheati de către serviciul public specializat, cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pe care le au fata de copil; în acest scop, sa ceara bilunar serviciului public specializat prezentarea de rapoarte.

(2) În vederea îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor ce îi revin, fiecare comisie colaborează cu comisiile din celelalte judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti şi poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informaţii referitoare la situaţia copiilor fata de care a stabilit măsuri de încredinţare sau de plasament.

(2) La cererea copilului, acesta poate rămâne în centrele de plasament ori la familia sau persoana căreia i-a fost încredinţat sau dat în plasament şi după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continua studiile, dar fără a depăşi varsta de 26 de ani.

(2) Alocaţia se plăteşte persoanei, reprezentantului familiei desemnat de comisia sau organismului privat autorizat, cărora le-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul.

(3) Pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament la asistentul maternal profesionist se acorda sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hrana, echipament, cazarmament, jucarii, materiale igienico-sanitare, rechizite şcolare, materiale cultural-sportive, transport, după caz, precum şi sumele aferente acoperirii cheltuielilor de locuit. Aceste sume se suporta din bugetul consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, de pe a cărui raza teritorială provine copilul care a fost încredinţat sau dat în plasament şi nu pot depăşi cuantumul cheltuielilor prevăzute de lege pentru copiii şi ţinerii ocrotiţi în unităţile bugetare de asistenta socială. Modalitatea de decontare a cheltuielilor prevăzute în prezentul alineat se aproba prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor şi al secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3^1) Pe perioada încredinţării sau a plasamentului copilului asistentii maternali profesionisti beneficiază de următoarele drepturi:

a) salariu de baza stabilit între limita minima şi limita maxima pentru asistentul social cu pregătire medie, în funcţie de vechimea în munca, prevăzut la pct. I lit. A din anexa nr. IV/1a, respectiv anexa nr. IV/1b la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 191/2002 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2003 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupa funcţii de demnitate publica;

b) un spor de 15% calculat la salariul de baza, pentru condiţii de incordare psihică ridicată şi responsabilitate sporită în care se desfăşoară activitatea;

c) un spor de 15% calculat la salariul de baza, pe perioada în care au în plasament sau încredinţare cel puţin 2 copii;

d) un spor de 25% calculat la salariul de baza, pentru fiecare copil cu handicap/dizabilitati, infectat HIV sau bolnav SIDA, încredinţat ori primit în plasament.

(3^2) Asistentii maternali profesionisti beneficiază, de asemenea, de:

a) consiliere şi sprijin din partea specialiştilor serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau ai organismului privat autorizat, în vederea îndeplinirii obligaţiilor ce le revin cu privire la copiii încredinţaţi sau primiţi în plasament;

b) decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, în cazul în care deplasarea se face în interesul copilului, în condiţiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar.

(3^3) Prevederile alin. (3^1) şi ale alin. (3^2) lit. b) nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat sau dat în plasament la o ruda pana la gradul al patrulea inclusiv.

(3^4) Condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. Standardele minime obligatorii pentru asigurarea protecţiei copilului la asistentul maternal profesionist, precum şi ghidul metodologic de implementare a acestor standarde se elaborează de Autoritatea Nationala pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, se aproba prin ordin al secretarului de stat al acesteia şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alin. (3), suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de către serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii.

(5) Contractele de munca ale asistentilor maternali profesionisti se încheie de către serviciile publice specializate sau de către organismele private autorizate.

(6) Prevederile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei.

(7) După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, copilul devine titularul dreptului la alocaţia prevăzută la alin. (1), dacă îşi continua studiile, pana la absolvirea acestora, dar fără a depăşi varsta de 25 de ani.

(2) Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibila, comisia poate obliga părintele sa presteze o activitate neremunerată în folosul colectivităţii, pe toată durata măsurii încredinţării sau a plasamentului.

a) identificarea, pregătirea şi evaluarea unei reţele teritoriale de asistenţi maternali profesionisti;

b) asigurarea de servicii de prevenire a abandonului copiilor;

c) înfiinţarea de centre maternale şi centre de îngrijire de zi;

d) asigurarea oricăror servicii care sa conducă la bunăstarea copilului, alături de părinţii săi.

CAP. 3

Măsuri educative fata de copilul care a săvârşit o fapta prevăzută de legea penală, dar care nu răspunde penal

(2) Nu răspunde penal copilul care nu a împlinit varsta de 14 ani sau care are varsta între 14 şi 16 ani, dacă nu se dovedeşte ca a săvârşit fapta cu discernământ.

a) mustrarea;

b) libertatea supravegheată;

c) internarea într-un centru de reeducare;

d) internarea într-o instituţie medical-educativă.

(2) La stabilirea măsurii educative comisia va tine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de dezvoltarea fizica, intelectuală şi afectiva a copilului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.

(2) Persoana căreia i s-a încredinţat supravegherea copilului are obligaţia de a veghea îndeaproape asupra comportării acestuia, în scopul îndreptării lui, precum şi obligaţia de a înştiinţa, de îndată, comisia atunci când copilul se sustrage de la supraveghere, are purtări rele ori a săvârşit din nou o fapta prevăzută de legea penală.

(3) Comisia poate sa impună copilului respectarea următoarelor obligaţii:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu între în legatura cu anumite persoane;

c) sa frecventeze cu regularitate şcoala sau un curs de calificare.

(4) Comisia atrage atenţia copilului asupra consecinţelor comportării sale.

(5) După luarea măsurii libertăţii supravegheate, comisia încunoştinţează şcoala la care copilul învaţă.

(6) Dacă înăuntrul termenului de supraveghere copilul se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra lui sau are purtări rele ori săvârşeşte din nou o fapta prevăzută de legea penală, comisia revoca măsura libertăţii supravegheate şi ia fata de copil măsura internării într-un centru de reeducare sau într-o instituţie medical-educativă.

(2) Măsura internării se ia fata de copilul în privinta căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.

(2) La data când copilul devine major, comisia poate dispune prelungirea internării pe o durata de cel mult 2 ani, dacă aceasta este necesară pentru realizarea scopului internării.

(2) Măsurile educative prevăzute la art. 24 lit. b)-d) se iau numai cu avizul procurorului.

(3) La luarea măsurilor educative, comisia va tine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de dezvoltarea fizica, intelectuală şi afectiva a copilului, de comportarea lui generală, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.

CAP. 4

Organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului

a) preşedinte - secretarul consiliului judeţean, respectiv secretarul primăriei sectorului municipiului Bucureşti;

b) vicepreşedinţi:

- directorul Direcţiei generale de munca şi protecţie socială judeteana, respectiv a sectorului municipiului Bucureşti;

- directorul serviciului public specializat;

c) membri - câte un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sănătăţii, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Secretariatului de Stat pentru Handicapati, desemnaţi de conducerea acestora, şi patru reprezentanţi ai organismelor private autorizate, care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului, sau specialişti independenţi din acest domeniu, propuşi de secretarul consiliului judeţean sau al primăriei sectorului municipiului Bucureşti.

(2) Comisia este legal constituită în prezenta majorităţii membrilor săi. Hotărârile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcătuiesc.

(3) Comisia se întruneşte lunar în şedinţe ordinare şi, ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare. Convocarea şedinţelor se face de către preşedinte, iar în absenta acestuia, de către unul dintre vicepreşedinţi. Convocarea se face în scris, cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţa, şi cuprinde, în mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.

(4) Prezenta membrilor comisiei la şedinţa este obligatorie. În cazul în care un membru al comisiei absentează de la şedinţe de doua ori consecutiv, fără motive temeinice, conducerea instituţiei al carei reprezentant este poate dispune sancţionarea disciplinară a acestuia, în condiţiile legislaţiei muncii. Preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii comisiei au dreptul la o indemnizaţie de şedinţa, al carei cuantum se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean sau prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

(2) Comisia soluţionează cauza în termen de cel mult 15 zile de la data sesizării.

(3) În fata comisiei vor fi chemaţi părinţii, copilul care a împlinit varsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care doreşte sa îi fie încredinţat sau dat în plasament copilul, precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauza. În cazul în care copilul care se afla în situaţia prevăzută la art. 23 nu se prezintă, se va cere sprijinul organelor de poliţie, pentru aducerea acestuia în fata comisiei.

(4) Şedinţele comisiei nu sunt publice. Comisia poate admite sa fie de fata şi alte persoane decât cele chemate, dacă apreciază ca prezenta lor, este utila.

(5) Pentru soluţionarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosociala a copilului de către specialistul serviciului public specializat care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizica şi mentala a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit, orice alte date referitoare la creşterea şi la educarea copilului, care pot folosi comisiei în soluţionarea cauzei, propunerea unei măsuri de protecţie a copilului, precum şi poziţia acestuia cu privire la măsura propusă. În cazul în care este necesară stabilirea unei măsuri educative, raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului se va întocmi în colaborare cu organele de poliţie.

(6) Lucrările de secretariat ale comisiei se asigura de către serviciul public specializat.

(2) Hotărârea se comunica părinţilor, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat căruia i-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul, copilului care a împlinit varsta de 10 ani, Direcţiei generale de munca şi protecţie socială, serviciului public specializat, precum şi organelor financiare competente, dacă s-a stabilit plata unei contribuţii în sarcina părinţilor.

(3) În cazul în care exista opoziţie la executare, hotărârea se comunica inspectoratului de poliţie, în vederea executării.

CAP. 5

Organisme private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei copilului

(2) Autorizarea organismelor private de naţionalitate romana se face de către comisia în a carei raza teritorială acestea îşi au sediul social.

(3) Autorizarea organismelor private străine se face de către Departamentului pentru Protecţia Copilului. Organismele private străine pot fi autorizate sa desfăşoare activităţi în domeniul protecţiei copilului pe teritoriul României, numai dacă sunt reprezentate de organisme private de naţionalitate romana, autorizate.

(2) Reînnoirea autorizaţiei este condiţionată de prezentarea rapoartelor de activitate autorităţilor administraţiei publice competente sa o elibereze, anual sau la cererea acestora.

(2) Dacă se constata ca aceasta activitate a devenit ilicită, contrară bunelor moravuri sau ordinii publice, comisia va solicita instanţei judecătoreşti competente dizolvarea organismului privat respectiv.

CAP. 6

Raspunderi şi sancţiuni

(2) Contravenţiile prevăzute la alineatul precedent se sancţionează cu amenda de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către personalul cu atribuţii de control de la consiliile judeţene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi de la direcţiile generale de munca şi protecţie socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Sumele încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la bugetul sectorului municipiului Bucureşti.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se completează cu cele ale Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

CAP. 7

Finanţarea activităţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate

(2) Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistentilor maternali profesionisti, precum şi a indemnizaţiilor de şedinţa ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor comisiei se suporta de la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestionează de către serviciul public specializat.

(3) Cheltuielile pentru plata alocaţiei prevăzute la art. 20 se suporta de la bugetul de stat şi se gestionează de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

CAP. 8

Dispoziţii finale

(2) Departamentul pentru Protecţia Copilului controlează, în condiţiile legii, activitatea de protecţie a copilului aflat în dificultate, exercitată de autorităţile administraţiei publice locale.

(2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), hotărârile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor îşi încetează aplicabilitatea.

(2) Patrimoniul transferat potrivit alin. (1) îşi păstrează destinaţia de organizare şi desfăşurare a activităţii de protecţie a copilului aflat în dificultate.

(3) Personalul didactic şi didactic auxiliar, titular, existent în instituţiile de ocrotire care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 şi care se transfera, potrivit alin. (1), în cadrul centrelor de plasament şi de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate, precum şi în cadrul Departamentului pentru Protecţia Copilului, îşi păstrează statutul de personal didactic.

(4) Personalului responsabil cu instructia, educaţia, transferat în condiţiile alin. (3), i se aplica prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

(5) Funcţiile didactice ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt: educatoare/educator, institutor-educator, invatator-educator, profesor-educator, profesor-logoped, psihopedagog, profesor de muzica, profesor de educaţie fizica.

(6) Funcţiile didactice auxiliare ale personalului din centrele de plasament, menţionat la alin. (3), sunt:

a) bibliotecar, documentarist, redactor;

b) informatician;

c) laborant;

d) tehnician;

e) pedagog şcolar;

f) instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară;

g) asistent social;

h) corepetitor;

i) supraveghetor de noapte.